luni, 7 decembrie 2015

30 noiembrie 2015 - Sfântul Apostol Andrei

               SFÂNTUL  APOSTOL  ANDREI - ÎNTÂIUL  CHEMAT LA  APOSTOLIE



                             30 NOIEMBRIE 2015 

 "SFÂNTUL ANDREI - OCROTITORUL ROMÂNILOR" 
        

  Sfântul Apostol Andrei a fost primul vestitor al cuvântului Evangheliei la geto-daci, strămoşii românilor, în teritoriile dintre Dunăre şi Marea Neagră, adică în Dobrogea de azi.
Sfântul Apostol Andrei şi-a făcut ucenici dintre închinătorii lui Zamolxe, arătându-le pe adevăratul „Părinte al luminilor” Hristos- Lumina lumii, şi prin semne şi minuni a convertit pe mulţi, din cetăţile dacice.
Venind la propovăduire în Scitia Minor (Dobrogea), Sfântul Apostol  Andrei
şi-a ales pentru rugăciune şi reculegere unele locuri retrase în păduri, sau grotele unor stânci de piatră. Un astfel de loc este şi peştera care-i poartă numele până astăzi.
          Peştera Sfântului Apostol Andrei este situată la marginea pădurii de lângă localitatea Ion Corvin, din judeţul Constanţa.
          Peştera Sfântului Apostol Andrei reprezintă, simbolic, Betleemul românesc, deoarece aici s-a născut, pentru strămoşii noştri şi pentru urmaşii lor, Creştinismul, prin propovăduirea Evangheliei de către „Cel dintâi chemat la apostolie”.
          Era frate cu Simon Petru, cel mai în vârstă dintre Apostoli. Tatăl lor era pescarul Iona , din localitatea Bethsaida, situată pe ţărmul lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte, în provincia Galileea.
          S-a numărat printre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile din pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia.
          A fost şi el martor, alături de alţi ucenici, la Botezul Domnului.
          A fost în permanenţă alături de Mântuitorul : L-a însoţit pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor.
          Unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea amintesc de trecerea Sfântului Apostol Andrei prin aceste locuri. Una dintre aceste colinde pomenea de „schitul” sau „mănăstirea” lui Andrei, la care veneau Decebal şi Traian, cel din urmă ascultând şi slujba săvârşită acolo.
                   „Colo pe grindei
                   Crâng de alunei
                   Val de arţărei,
                   Sfânta mănăstire,
                   Loc de tăinuire,
                   Se piteşte-n tei
                   Casa lui Andrei...
                   De la schit în sus,
                   Crucea lui Iisus,
                   De la Cruce-n tei
                   Casa lui Andrei”
          În folclorul dobrogean şi în colindele vechi, Sfântul Andrei apare ca un moş cu toiag ce se întâlneşte cu colindătorii şi le dă o nouă veste, a lui „Moş Crăciun cel mai bătrân”.
          Printre altele, o colindă cu capra (simbol al Carpaţilor şi animal domestic – sacru la daci) întreabă:
                   „Spune, spune, Moş Andrei cel cu crucea cea de tei
                   Cine, cine-i Moş Crăciun, Moş Crăciun cel mai bătrân ?”
                   „Moş Crăciun  e Tatăl vostru, e şi Dumnezeul nostru
                   El a făcut şi pe pom şi pe capră şi pe om...”
          Sfântul Andrei îşi exprimă bucuria:
                   „Ţa, ţa,ţa căpriţă ţa, trece-mă şi Dunărea
                   Ca să afle Dacia, că S-a născut MESIA.”

                             ALEGEREA  APOSTOLILOR

          Şi, fiind pe-un ţărm de mare argintată-n apa ei,
          A văzut Iisus pe fraţii Simon-Petru şi Andrei,
          Suflete neprihănite amândoi având, şi cari
          Aruncau în mare mreajă, pentru că erau pescari.
          Şi le-a zis Iisus cuvinte cum nu-s alte să le-asemeni:
          „Amin zic, veniţi cu Mine şi veţi fi pescari de oameni!...”
          Iar ei auzind că Domnul le grăieşte-n acest fel,
          Au lăsat ale lor mreje şi plecat-au după El.

          Şi venind în Capernaum, început-au din Scriptură,
          Să primească – luminată- de la El învăţătură,
          Iar a Lui învăţătură, îi strălumina mereu,

          Că nu le-o dădea un dascăl, ci le-o dă lor Dumnezeu.


EXPOZIŢIE CU LUCRĂRILE ELEVILOR:










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu