A fost odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat într-un bărbat chipeş, obişnuia să coboare pe pământ pentru a dansa hora în sate. Ştiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit şi într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit şi l-a aruncat într-un beci, în castelul său.
Păsările au încetat să cânte, iar copiii nu mai puteau să râdă. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon.
Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci şi să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au îsoţit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuşi să învingă puternicul dragon.
Călătoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. La sfârşitul ultimului anotimp, tânărul a reuşit să găsească castelul , unde era întemniţat soarele. Şi a început lupta, care a durat multe zile, până când dragonul a fost înfrânt.
Fără puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele, reuşind să facă fericiţi pe toţi cei care-şi puseseră ultimele speranţe în el.
Natura a mai apucat să vadă primăvara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă.
În timp ce zăpada se topea, florile albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământ. Când ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpada imaculată, a murit fericit că viaţa sa a servit unui scop atât de nobil.
De atunci oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi altul roşu. La începutul lunii martie, bărbaţii oferă această amuletă, numită mărţişor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghiocelul este prima floare care apare primăvara.
Semnificaţia literară a mărţişorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care să-l purtăm la piepturile noastre pentru ca iarna să fie uitată şi noul an să înceapă.
Elevii clasei a III-a A Freinet, fascinaţi de poveştile lui Creangă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu