LEGENDA GHIOCELULUI
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis:
-Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place.
Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
-Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă !
Iarba a refuzat-o. A rugat atunci macul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Niciuna nu ascultă rugămintea zăpezii.
Tristă şi amărâtă, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia îi spune şi lui necazul:
-Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine !
Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine. Zăpada primi cu bucurie darul ghiocelului.
De atunci, ea poartă veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară de cum începe să se arate primăvara.
ACUM CÂND MURMURĂ IZVOARELE
ŞI GHIOCEII ÎNFLORESC
CU SUFLETUL SENIN CA CERUL
UN GINGAŞ MĂRŢIŞOR VĂ DĂRUIESC !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu