Ziua de 1 martie aduce multă bucurie, bucuria de a dărui şi de a primi nu doar şnurul alb-roşu sau mărţişorul atent ales, ci şi cuvinte frumoase, care să-şi pună amprenta pe anotimpul renaşterii.
În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, fete şi băieţi deopotrivă.
Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.
Şnurul urma să fie legat la mână, fie purtat în piept.
El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireşii, veneau berzele sau rândunelele.
Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele şi dă-mi albeţele!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu