"E VREMEA COLINDELOR !"
Elevii clasei a II-a A Freinet, împreună cu doamna învăţătoare Spiridon Doina şi domnul profesor de religie ortodoxă , au colindat la bibliotecă.
OBICEIURILE DE
IARNĂ LA ROMÂNI
În ciclul obiceiurilor
tradiţionale româneşti, ce conţin o varietate de datini şi manifestări cu o
amplă desfăşurare în viaţa oamenilor, mai ales, în viaţa satului, un loc
deosebit îl ocupă obiceiurile de iarnă.
Formele de manifestare
sunt moştenite din cultura folclorică românească şi au fost transmise, prin
tradiţie, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Modalităţile de
sărbătorire sunt foarte numeroase, de o deosebită bogăţie, implicând
participarea întregii colectivităţi, inclusiv a copiilor. Grija maturilor a
fost mereu să-i facă pe copii să cunoască, să-i iniţieze şi să practice aceste
frumoase obiceiuri tradiţionale.
Dacă multe dintre aceste
manifestări tradiţionale par a fi aparţinut în trecut categoriei de vârstă a
tineretului, altele par a fi fost practicate doar de către copii.
Astfel, obiceiul de a umbla în această perioadă în grupuri organizate,
mai mult sau mai puţin numeroase, pentru a adresa urări de belşug, sănătate şi
prosperitate membrilor colectivităţii, ne apare prezent în egală măsură şi în
repertoriul copiilor.
Perioada de desfăşurare a
acestor manifestări este cuprinsă între 23 decembrie şi 7 ianuarie. În acest
interval există o serie de obiceiuri străvechi adaptate şi , uneori, chiar
suprapuse sărbătorilor religioase.
În ordine crescătoare,
obiceiurile practicate se desfăşoară în perioada 23-24 decembrie cu urarea de
Moş-Ajun, urmează sorcova, semănatul în ziua de 1 ianuarie şi chiraleisa în
ziua de 5 ianuarie.
În întreaga ţară există denumiri variate ale obiceiului- Urarea de Moş Ajun. Astfel, în unele părţi din
Muntenia, Oltenia, Transilvania şi Dobrogea, se întâlnesc: “ajunul”,
“moş-ajunul”, “bună-dimineaţa”, “colindişul”, “neaţalaşul”, “colinda”. În sudul
Banatului, unele părţi din Transilvania şi din Crişana, obiceiul este cunoscut
sub numele de “piţărăi”.
Manifestarea se desfăşoară de două ori în noaptea de 23 spre 24 decembrie şi în zorii de 24 decembrie.
Copiii se adună, de obicei ,la o casă unde repetă colindele, şi, odată cu venirea
serii , îşi încep colindatul. De obicei, ei colindă casele la rând şi se opresc
sau intră în curtea gospodarului, la fereastra căruia strigă sau cântă urarea tradiţională.
Colindătorii poartă trăistuţe atârnate
de gât , în care pun darurile pe care le primesc. Urările copiilor sunt de cele
mai multe ori scurte, după care, în versuri pline de umor, solicită gazdelor
darurile. Cel mai răspândit şi mai tradiţional dar este “colacul”.
ANUL NOU
În dimineata Anului Nou
se obişnuieşte să meargă copiii cu “Sorcova” şi cu “Semănatul”.
Obiceiul cu “Sorcova”,
mai cunoscut în Muntenia, îl găsim răspândit şi în restul ţării. Este practicat
de copii (baieţi şi fete) până la 13 ani.
În unele părţi ale ţării, cu
sorcova merg numai băieţii, în altele numai fetele. Adesea, merg câte doi,
alteori unul singur, obiceiul adresându-se doar membrilor familiei sau unui
grup de rude sau vecini.
Cei cărora le este adresată urarea sunt atinşi ritmic cu sorcova pe tot
parcursul rostirii textului. În prezent “sorcova” este un buchet de flori
artificiale ce îmbracă un băţ, având uneori în vârf clopoţei.
În unele părţi ale ţării acest obicei are denumirea de “cu grâul”.
Un alt obicei cu caracter
agrar, practicat în ziua de 5 ianuarie, este “chiraleisa”, întâlnit ,mai ales, în
nordul ţării, Moldova, Maramureş, Crişana.
Chiraleisa
desemnează “umblatul preotului cu botezul”.
Termenul “chiraleisa” vine de la grecescul “Kyrie Eleison” şi înseamnă “Doamne miluieşte”. În unele sate din Moldova exista obiceiul ca în Ajunul
Bobotezei, grupuri de copii să meargă din casă în casă să vestească sosirea
preotului cu “botezul”.
Copiii nu rostesc, ca la Crăciun, texte versificate, ci strigă de trei
ori “Chiraleisa !”. Ei primesc în schimb mere, nuci şi prăjituri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu